Anul 1987 a fost unul foarte bun pentru Nike, mai ales din perspectiva lansării unui model emblematic. Atunci Air Max 1 „ieșea la lumină” și își începea lupta de impunere în topul pantofilor sport de stradă.

Pentru Nike, Air Max 1 a fost o schimbare majoră de abordare, o inovație, un element nou care a reușit să ridice brandul exact în momentele în care avea cea mai mare nevoie. Nike Air Max 1 a fost o scânteie care a reușit să aprindă o revoluție.

Cine a aprins scânteia Air Max? Neașteptat, dar adevărat, conceptul aparține unui arhitect, Tinker Hatfield, angajat inițial de Nike în 1981 să se conceapă niște clădiri în campusul companiei. Patru ani mai târziu, în 1985 Hatfield își făcea debutul în conceperea de pantofi sport. Debutul său în industria pantofilor sport coincide cu începutul unei perioade gri pentru companie care avea neapărată nevoie de un „colac de salvare”.

Hatfield a aplicat unele principii din arhitectură pentru a ajunge la Air Max, regândind modul de abordare al tehnologiei care trebuia să fie principalul argument în favoarea acestui model. Tehnologia tălpii pe perne de aer se afla încă din 1978 în „arsenalul” Nike și fusese folosită în câteva modele. Ideea arhitectului care a făcut diferența în noul prototip a fost să lase aceste perne de aer la vedere, nu mascate în talpă cum fuseseră până atunci. Așa au apărut cele două ferestre din părțile laterale ale călcâiului Air Max.

Modelul revoluționar propus de Hatfield a stârnit o serie de controverse în cadrul companiei și chiar o opoziție puternică. În cele din urmă, arhitectul a reușit să împingă modelul către producție pentru a fi lansat pe piață în 1987 și pentru a deveni un fenomen.

Cu ocazia Air Max 1, Nike se orientează și către reclamele TV, 1987 fiind anul difuzării primului spot al companiei.